Ana Maria Millán

Wanderlust [Dor de ducă]

În animaţiile video realizate de Ana María Millán suntem invitaţi într-o lume magică a caracatiţelor plutitoare, a câinilor roz, a norilor uriași, a larvelor fluorescente și a florilor gigantice. Este o lume creată alături de șase gameri din diferite comunităţi subculturale din capitala Mexicului. Lucrând împreună timp de doi ani, artista și-a dorit să exploreze alături de aceștia posibilitatea unei voci critice în jocurile video, departe de trupele militare dominatoare din ele și de tendinţele escapiste.

Video-ul conţine, de altfel, mai multe lumi paralele, înăuntrul cărora identităţile animale preiau rolul eliberatorului. Spaţiile în care ele există variază de la o peșteră la înlăuntrul unui câine, la nave spaţiale și pajiști verzi. La finalul câmpului verde apare un mare perete, acompaniat de o voce care alternează între engleză și spaniolă spunând că „orice zid e o minciună”. Apoi, brusc, apare o deschizătură în zid, iar iarba de cealaltă parte a acestuia devine vizibilă.

Millán este interesată de modul în care întâmplările istorice capătă valenţe de socializare prin intermediul filmelor, al benzilor desenate, al video-urilor și al jocurilor pe calculator, dar și prin jocurile de tipul Live Action Role Play. În practica ei artistică este esenţială colaborarea. Pe lângă gameri, ea a mai lucrat și cu un grup de colegi, într-un colectiv numit Helena Producciones. Pentru Wanderlust, grupul de lucru a lansat întrebări precum „Ce înseamnă să fii gamer?” și „Care este motivaţia dincolo de a fi un consumator al acelei industrii?”. ML

 

Ana María Millán (n. 1975, Cali) tratează în lucrările sale politica animaţiei în relaţie cu subculturile și cultura digitală, actul performance-ului, genul și propaganda. Artista a dezvoltat tehnici bazate pe jocuri de rol, reconstituiri și idei despre animaţie ca metodologie pentru a realiza o serie de piese de teatru care se finalizează sub forma filmelor narative. Aceasta vorbește din perspectiva poziţiei culturii amatorilor, cultura politică populară, teritoriile sunetului și ale tehnologiei, incorporând posibilităţile și greșelile repetiţiilor, dar și forme narative considerate disfuncţionale. Expoziţii (selecţie): Witte de With, Rotterdam (2018, solo); Le bruit des choses qui tombent, FRAC Provenţa-Alpi-Coasta de Azur, Marsilia (2017); Bordes de la cotidianidad. Apuntes para otra historia del video contemporáneo en Colombia, Jeu de Paume, Paris (2017); Immortality for all, Savvy Contemporary, Berlin (2016); Frío en Colombia, premiul Luis Caballero, Archivo General de la Nación, Bogotá (2015, solo); Nido o Átomo. He Aquí la Estrella, Die Ecke Arte Contemporáneo, Santiago de Chile (2015); Mutis Mutare, El Matadero, Madrid (2015); Video Sector, Miami Art Basel (2014); Ir para Volver, cea de-a 12 Bienală de la Cuenca (2014); ¿Tierra de Nadie?, Centrul Cultural Montehermoso, Vitoria-Gasteiz (2011); AUTO-KINO! prezentat de Phil Collins, Temporäre Kunsthalle, Berlin (2009); Historias Colaterales, Centrul Cultural al Spaniei, Guatemala (2008); I Still Believe in Miracles – partea I, Muzeul de Artă Modernă, Paris (2005).