Bastionul Maria Theresia, Corp D

Siesta tropicală

În Siesta tropicală, Thao Nguyen Phan întreţese diferite relatări care stau la graniţa dintre realism și fantezie. Inspirându-se din problematicele reforme agrare din Vietnamul de după război care au dus la redistribuirea pământurilor și agricultura colectivă, Phan plasează copii în prim-plan, ca protagoniști ai unei comune imaginare în care joaca sau starea de inerţie devin instrumente de sfidare și evadare.

În această comunitate rurală, copiii înscenează într-un mod jucăuș diferite observaţii colonialiste despre localnici din Vietnam-ul de astăzi scrise de misionarul iezuit francez Alexandre de Rhodes în jurnalul său de călătorii din secolul al XVII-lea. Cu toate că, în numele Bisericii Catolice, ducea la îndeplinire prozelitismul în regiune, de Rhodes rămâne cunoscut pentru perfecţionarea scrisului vietnamez romanizat care constituie sistemul modern de scriere a limbii vietnameze (chữ Quốc ngữ). Una dintre relatările lui de Rhodes este o metodă locală de pedepsire în care, după spusele lui, prizonieri încătușaţi într-un dispozitiv de lemn erau nevoiţi să bată străzile și să ceară de mâncare. O altă poveste este despre zeiţa apei, un basm despre o prinţesă Chineză care a fost înecată în râu de către tatăl său și apoi îngropată împreună cu un sătean găsit mort în același loc. Juxtapunând literatura de călătorie a secolului al XVII-lea cu imagini contemporane, Phan concepe un palimpsest al istoriei Vietnamului cu voci stratificate din prezent și din trecut. Dacă la prima vedere imaginile seduc privitorii prin culorile stridente și desenele fragile, pe măsură ce te adâncești în film se o experienţă imaginară violentă cu mult mai întunecată. AR