Ambasada

Exclușii. Într-un moment de pericol  [The Excluded. In a Moment of Danger]

Video-ul Exclușii. Într-un moment de pericol este un raport complex al martorilor cu privire la anexarea Crimeei, prăbușirea avionului Boeing în Ucraina, precum și alte evenimente care au primit mai puţină atenţie din partea presei. Totuși, îndepărtându-se de documentar în articularea lui formală, video-ul pare mai curând teatral și atent regizat, fiind realizat cu eforturile colective ale absolvenţilor Școlii Artei Angajate [School of Engaged Art] din Sankt Petersburg, școala grupului Chto Delat. Filmul are o durată de o oră și este structurat în douăsprezece capitole în decursul cărora absolvenţii desculţi apar înăuntrul unui studio aranjaţi în variate constelaţii coregrafiate, jucând propriul rol. Încăperea este în același timp domestică și instituţională, având structuri de sprijin similare cu soclurile de expoziţie plasate pe podea. Participanţii se autentifică în mod repetat pe reţelele lor de socializare doar pentru a realiza că nimic nu s-a schimbat. Stând în picioare, ei își dau coordonatele spaţio-temporale: „Sunt la o depărtare de 7000 ani lumină faţă de clusterul stelar N6C6611, anihilat de explozia unei supernove, și la 1000 de ani înainte de dispariţia acesteia din câmpul nostru vizual” și „Sunt la 2000 de km depărtare de bătălia pentru aeroportul Doneţk și la 20 de ani distanţă faţă de primul război în Cecenia”.

Camera video se comportă ca un far, mișcându-se lent cu și în jurul agenţilor din încăpere. În capitolul cinci este introdusă „urechea societăţii”, o ureche gigantică ce intră în încăpere, în vreme ce ei își acordează vocile, la propriu, pentru a putea fi auziţi. În secţiunea în care ei încep să se asculte unul pe celălalt, apar frânturi din viaţa cotidiană a Rusiei contemporane: în timp ce o femeie este „al dracului de speriată” ca lesbiană, scindarea societăţii este asemuită cu războiul civil de către o altă femeie. Un bărbat pretinde că limba lui non-conformistă e lupta pe care o duce. Potrivit unui alt participant, familiile sunt împărţite între Putin și Crimeea. Atunci când caută puncte din istorie de unde nu a mai existat cale de întoarcere, ei se gândesc mai întâi la semnarea actului de anexare a Crimeei. Alţii sugerează procesul Pussy Riot, 11 septembrie, primul congres al opoziţiei și eșecul ei de a uni mai multe grupuri. Cea mai frapantă sugestie este cea a anului 1999 și momentul când Belgradul a fost bombardat de către NATO, în urma căruia o turnură a conservatorilor a cerut cetăţenilor Rusiei nu numai să simpatizeze cu vecinii lor sârbi, dar totodată și să îi urască pe albanezi. În ciuda faptului că majoritatea oamenilor nici nu auziseră de ei până atunci. ML