Librăria La Două Bufniţe 

Tăcerile adunate ale Dr. Murke: Cultură 1985-1989

Dora García în colaborare cu Daria Ghiu

Sunet editat pe bandă magnetică, casetofon pentru bandă magnetică / Edited sound on magnetic tape, magnetic tape player. „Tăcerile” care au fost identificate și mixate aparţin următoarelor emisiuni culturale românești (în ordinea apariţiei):

Arte frumoase – 4 ediţii difuzate la datele: 20 februarie 1985, 13 noiembrie 1986, 28 iulie 1988, 29 decembrie 1988  Atlas cultural – 4 ediţii difuzate la datele: 23 martie 1985, 27 iulie 1986, 7 iunie 1987, 5 noiembrie 1989 
Dialoguri culturale – 2 ediţii difuzate la datele: 13 septembrie 1985, 18 februarie 1989
Revista literară radio – 3 ediţii difuzate la datele: 1 ianuarie 1985, 17 aprilie 1988, 17 decembrie 1989
Mioriţa. Revista de etnografie şi folclor – 3 ediţii difuzate la datele: 1 octombrie 1986, 18 februarie 1987, 4 noiembrie 1987

Cercetare în arhivele audio ale Radio România Cultural, identificarea surselor, selecţia și cronologia emisiunilor, supervizare tehnică: Daria Ghiu
Editare sunet și transfer pe bandă magnetică: Bogdan Florea
Această lucrare a fost realizată cu sprijinul și permisiunea Radio România.

„Am vorbit despre multe lucruri”, scrie Dora García despre vizita ei în Timișoara și despre conversaţiile purtate alături de numeroși scriitori locali, inclusiv Adriana Babeţi, Mircea Mihăieș, Petru Ilieșu, Tudor Creţu, Bogdan Munteanu, Alexandru Potcoavă, Goran Mrakic și Borco Ilin. „Însă ceva mi-a atras atenţia: în decursul ultimilor ani ai lui Ceaușescu, toată lumea știa prea bine ce trebuia spus și ce trebuia redus la tăcere. Ce trebuia ţinut sub tăcere?”

În decursul aceleiași vizite, García a fost intervievată în Timișoara de către un critic de artă și un jurnalist care a lucrat în radio timp de peste un deceniu, Daria Ghiu. O investigaţie despre relaţia dintre radio și tăcere a rezultat din aceste interacţiuni succesive ale artistei.

Pentru un mediu de comunicare bazat pe audio, ce formă ia tăcerea la radio? Și ce înseamnă ea în vremuri când unele probleme trebuiau reduse la tăcere. La fel cum se întâmplă cu protagonistul unei proze scurte scrisă de Heinrich Böll, Tăcerile adunate ale doctorului Murke, artista, în colaborare cu Daria Ghiu și având sprijinul sunetistului Bogdan Florea, s-a angajat într-o călătorie similară, excentrică într-o oarecare măsură. Au căutat tăcerile la radio. Tăceri care nu au fost încă tăiate din benzile magnetice originale. Cercetarea în arhivele naţionale publice ale transmisiunilor postului Radio România s-a concentrat în special pe cinci programe culturale care au fost difuzate între 1985-1989, conţinutul lor fiind recent digitalizat. Tăcerile colective au fost editate astfel încât să formeze împreună o compoziţie audio care apoi a fost înregistrată pe bandă magnetică, suportul original al materialelor. Înregistrarea poate fi auzită în La Două Bufniţe, o îndrăgită librărie din Timișoara, precum și un punct de reper din prima călătorie a artistei.

În procesul cercetării și editării, tăcerea a fost definită în mod continuu. A luat forma unor pauze de discurs, uneori și de două minute în timpul aceleiași emisiuni, surprinzător de lungi pentru radio, unde fiecare secundă contează și unde timpul are o valoare diferită. Unele tăceri sunt ezitări vocalizate precum „aa” sau „ăă”, ele întrerup ritmul vorbirii și marchează o pauză pentru reflecţie. Alte tăceri au texturi corporale precum oftaturi, icnete, mormăieli sau șoapte care de multe ori fac ca ascultarea să devină o experienţă inconfortabilă. Ele transmit emoţii și intimitate. Oare asta a fost ceea ce a rămas nespus? Tăcerea în timpul lui Ceaușescu, scrie Herta Müller, nu era o pauză în conversaţie, ci o formă cu totul diferită de comunicare. Tăcerea era spaţiul gândurilor de durată, al lucrurilor ce nu puteau fi transpuse în cuvinte. Dar tăcerea a fost în principal o experienţă corporală deplină, un purtător de senzaţii pe tărâmul nonverbalului. AR