Gülsün Karamustafa

Performance-uri nepremiate [Unawarded Performances], Scară [Stairway], Realizarea Zidului [Making of the Wall], Zilele pe care le-am așteptat [The Days We Have Waited For]

În corpul ei vast de lucrări, ce se întinde peste patru decenii și care variază de la pictură la instalaţie, performance, fotografie și video, Gülsün Karamustafa a acordat o atenţie specială poveștilor despre migrare și dislocare. Având o experienţă personală cu violenţa politică și militară, inclusiv cu loviturile turcești din anii 1960, 1971 și 1980, și implicând relatări istorice dar și personale, ea plasează deseori poveștile femeilor în prim-plan.

În contextul Bienalei Art Encounters 2019, câteva dintre lucrările video ale lui Karamustafa sunt proiectate într-o sesiune specială la care artista va fi prezentă. În Unawarded Performances (Performance-uri Nepremiate), artista dă voce câtorva femei găgăuze, de etnie turcă din sudul Moldovei care s-au stabilit în Turcia unde reușesc să își câștige existenţa ca lucrători casnici. The Making of the Wall (Realizarea Zidului) a fost prezentat pentru prima oară în timpul participării artistei la cea de-a 8-a ediţie a Bienalei de la Havana în 2003. Lucrarea surprinde confesiunile a trei femei care au fost închise de către regimul militar ce urmat loviturii de stat din 1971, același an în care artista însăși a fost condamnată la închisoare împreună cu soţul ei. Filmat la una dintre cele mai populare atracţii din Istanbul, scările Kamondo, artista documentează un scurt performance muzical al unor patru copii din România care își câștigă traiul familial prin cântatul cu iscusinţă la voce și la acordeon. În cele din urmă, The Days We Have Waited For (Zilele pe care le-am așteptat) este un portret idealizat al Istanbulului compus doar din filmări TV din tumultuoșii ani ʻ60 și ʻ70, în contrast cu admirabile și pitorești călătorii pe lângă Bosfor, sezonul de pescuit sau ninsoarea în oraș, adunări politice în timpul sărbătorilor naţionale și vizite de stat. AR

Gülsün Karamustafa (n. 1946, Ankara) este artist vizual și regizor, fiind recunoscută drept „unul dintre cei mai vocali și celebraţi artiști ai Turciei”. Folosind relatări personale și istorice, Karamustafa explorează probleme socio-politice ale Turciei contemporane și abordează teme de tipul sexualitate-gen, exil-etnicitate și strămutare-migraţie. „Aclamată drept unul dintre cei mai influenţi artiști contemporani ai Turciei”, munca ei este o meditaţie asupra efectelor traumatice ale construirii ţării, în timp ce răspunde proceselor modernizării, turbulenţelor politice și drepturilor civile, de-a lungul unei perioade care include loviturile de stat militare din 1960, 1971 și 1980. Karamustafa se numără printre laureaţii Premiului Prinţul Claus din 2014, un premiu prestigios acordat „persoanelor cu realizări extraordinare în domeniul culturii și dezvoltării, precum și pentru efectul pozitiv al muncii lor asupra mediului lor direct și domeniului cultural și social mai larg”. Trăiește în Istanbul.