Fundaţia Art Encounters (Casa ISHO)

În lucrarea sa deja legendară care face parte din Atlas Group Archive [Arhiva Grupului Atlas] (1989-2004), Walid Raad explorează istoria recentului război civil libanez (1975-1990). Folosind ca puncte de plecare informaţii reale – istorice, sociologice, economice, emoţionale și estetice – deși pretinde că unele dintre ele fi trăite doar în ficţiune, el a creat o fascinantă interpretare a experienţei traumei și violenţei războiului, intimă, dar în același timp distantă. În numeroase lucrări, „documente isterice” sunt referinţe ale istoriei artei în lumea arabă, în special rapida dezvoltare a unei noi infrastructuri pentru artă în ultimul deceniu. Raad folosește sintagma scriitorului Jalal Toufiq cu privire la „retragerea tradiţiei după un dezastru răvășitor” pentru a descrie modul în care efectele materiale și imateriale ale războiului în regiune pot fi văzute în artă, cultură și tradiţie. În vreme ce unele efecte ale războiului sunt materiale, precum distrugerea bibliotecilor și a muzeelor, culorile, liniile și formele – cu alte cuvinte, arta – sunt afectate. Dar ele se pot și ascunde, pot hiberna și se pot refugia pentru o perioadă.

La sediul Fundaţiei Art Encounters (Casa ISHO), Raad se întoarce la motivul zidurilor de muzeu, ceva ce a făcut în numeroase alte proiecte din trecut. Venind în forme și dimensiuni variate, zidurile asemănătoare celor din muzee sunt construite făcând cu ochiul Luvrului, Guggenheimului, galeriei Whitechapel și altor instituţii cu care el lucrează. Zidurile sunt acompaniate de poveștile celor care, din motive misterioase, nu pot intra în aceste instituţii și nici nu cred că pereţii aparent plini sunt goi în interior, dar și de obiecte de muzeu care se transformă în altceva. ML