Nemurire pentru toţi: o trilogie filmică despre cosmismul rusesc

Cele trei filme poetice ale artistului Anton Vidokle, proiectate la Ambasada, sâmbătă 26 octombrie, manevrează legăturile dintre ideile filosofului creștin-ortodox al secolului al XIX-lea, Nikolai Fedorov (1829-1903), despre reînvierea tuturor morţilor, dintre expansiunea capitalistă și socialistă cosmică, cursul energiei și teorii transumaniste contemporane. Trilogia ţese laolaltă viaţa cetăţenilor post-sovietici și proiectele futurologice ale Cosmismului rus pentru a sublinia că scopul descoperirilor sovietice timpurii care urmăreau cucerirea cosmosului nu a fost întocmai o accelerare tehnică, ci a constituit mai curând motivul comun al umanităţii în lupta lor împotriva limitărilor vieţii terestre. Și instituţia muzeului a jucat un rol central în Cosmismul rus, deoarece rămășiţele necesare pentru reînvierea indivizilor trebuiau să fie păstrate acolo, precum au făcut și știinţa, tehnologia și spaţiul cosmic. Teoriile lor au devenit influenţe majore în cercetarea spaţială și explorarea sovietice.

Cosmismul este teoria excentrică a emancipării universale tradusă în viaţă eternă pentru toate fiinţele umane care au trăit vreodată. Potrivit cosmismului, moartea este o greșeală care poate fi depășită. Dacă scopul este îndeplinirea adevăratei echităţi sociale, atunci viaţa eternă trebuie dăruită tuturor. La fel ca energia, viaţa umană ar trebui să fie indestructibilă și mereu în evoluţie. Va fi nevoie de mai mult spaţiu și trebuie luate în considerare noi condiţii de trai pentru numărul extins de indivizi: cei care au trăit înainte, cei care trăiesc acum și cei care se vor naște în viitor. Navete spaţiale și alte planete vor fi necesare pentru această expansiune. Aici, energia iubirii va înflori, deoarece depășirea așteptată a distincţiilor sexuale va însemna o eliberare nemăsurată de energie. Atunci va avea loc un soi de unificare cu Dumnezeu, creatorul „cosmosului”.

Nu misticismul creștin holistic amestecat cu materialism transcendental este cel care trezește un interes curios faţă de cosmism în acest moment; mai degrabă este ideea că în același timp în care unele lucruri se schimbă în mod dramatic, altele rămân constante. Poate că în prezent ne putem gândi la acesta în termenii diferenţei semnificative dintre tipul de energie care năvălea, resimţit de Rusia în anii din preajma lui 1918, și un tip de energie „lentă”. Energia lentă este dispersată — se infiltrează și se prelinge în loc să ţâșnească. În prezent, prima poate fi deslușită în muncă angajată, localizată, o muncă depusă de tot felul de oameni, începând de la activiști și cadre universitare, până la muncitori și artiști care par să se orienteze, în numeroase locuri, spre o ușoară mobilizare, alianţe și alte moduri de interconectare. ML