Gara de Nord

Dan Acostioaei 

Clădirea gării a fost inaugurată în 1897, fiind la vremea respectivă un impozant edificiu în stil neoclasic, sub influenţa Renașterii franceze, realizat după proiectul arhitectului Ferenc Pfaff. Ansamblul era dominat de un corp principal, capăt de perspectivă pe bulevardul care traversa râul Bega, cu trei porţi monumentale și două turnuri.

Palatul Gării din Iosefin a fost redenumit „Gara Domniţa Elena” în urma preluării orașului de către administraţia românească (3 august 1919), purtând acest nume până în 1947.

Fiind un punct strategic pentru oraș în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aceasta a fost bombardată în 1944 de avioanele anglo-americane în 16-17 iunie și 3 august. Depoul de locomotive a fost parţial refăcut, însă daunele suferite de gară au fost grave, astfel încât aceasta a fost reconstruită într-un stil complet diferit, sobru, funcţionalist și lipsit de ornamente, cu un singur volum mai impozant prin proporţii. Acest corp de clădire (descentrat faţă de bulevard) avea un portal, însă, în prezent, orașul beneficiază o clădire cu faţadă oarbă, purtând sigla CFR. Această ultimă modificare a întregii gări a avut loc între anii 1971-1974, când i s-a oferit o arhitectură de factură modernist socialistă, cu o zonă vitrată amplă către bulevard care marchează accesul.

Gara de Nord deţine spaţii interioare generoase, care permit amplasarea unor expoziţii sau instalaţii artistice, însă prezintă și o serie de treceri, pasaje și cotloane ale spaţiului public care ar putea fi aduse la viaţă prin simple gesturi artistice.

(text de Tur de Arhitectură)