Universitatea de Vest Timișoara

Haegue Yang

Universitatea de Vest Timișoara este un ansamblu de o inestimabilă valoare patrimonială în contextul arhitecturii românești de factură modernistă. 

Realizat între anii 1961-1964 de arhitectul Hans Fackelmann (același arhitect care a realizat, printre altele, și Liceul de Muzică „Ion Vidu” sau bisericile catolice moderniste din Orșova și Dumbrăviţa), ansamblul de clădiri al Universităţii este rezultatul unei colaborări armonioase între arhitecţi, ingineri și artiști. 

În 1960 se aprobă tema de proiectare și este înaintată Direcţiei de Sistematizare Arhitectură și Proiectare a Construcţiilor, unde proiectul îi este încredinţat lui Hans Fackelmann, care, colaborând cu arh. Sorin Gavra, abordează un sistem semi-pavilionar, compus dintr-o construcţie amplă împărţită pe tronsoane și o sală de sport, și înglobează fosta clădire a Institutului Pedagogic, realizată în 1949. 

Întregul ansamblu este gândit ca un loc de întâlnire, de schimburi, de la cadrul natural care precedă edificiile, la atenţia acordată spaţiilor comune generoase, care dau senzaţia de familiaritate și intimitate, aspect necaracteristic arhitecturii din perioada comunistă. Ritmul, proporţiile, sinceritatea materialelor, detaliile finisajelor și ale elementelor structurale (de exemplu, detaliul de colţ al stâlpilor foaierului, unde plăcile de travertin nu se ating, realizând o compoziţie de 4 planuri verticale) formează o întreagă scenografie, un ansamblu logic și structurat. 

Aula Magna, sala cu 500 de locuri a Universităţii, este unul dintre cele mai spectaculoase spaţii ale edificiului principal, rezultat al colaborării cu inginerul Gruneazeriu, care a rezolvat problemele de acustică. Iniţial, aula beneficia deasupra podiumului de un reflector acustic, însă acesta a fost îndepărtat mai târziu. 

Artele întregesc compoziţia în ansamblul ei, de la mozaicul de la etaj realizat de Adalbert Luca și Leon Vreme, decoraţia murală a lui Romul Nuţiu din foaier, la mozaicul de 300 de metri pătraţi de pe faţada nordică, operă a lui Ștefan Szony, până la elegantele curţi interioare care erau cândva ocupate de lucrările studenţilor Facultăţii de Artă.

(text de Tur de Arhitectură)