Peles Empire

TIBISCVM

Pe parcursul călătoriei lor de cercetare în Timișoara, Peles Empire au fost inspirate de două povești întâlnite aici. Una dintre ele se referă la o mică statuetă aflată într-o expoziţie temporară la Muzeul Banatului. Figurina din Epoca de Fier a fost descoperită în comuna Topolovăţu Mare în timpul cercetării arheologice preventive condusă de echipa muzeului – în frunte cu Răzvan Găvan – pe locul de construire al viitoarelor conducte BRUA, un sistem de conducte de gaz ce interconectează întreaga regiune. Apărând în zona dacică extracarpatică, la care face referire și titlul lucrării, rolul acestor obiecte rămâne subiect de dezbatere pentru mulţi experţi în domeniu. Pe baza semnelor vizibile și a inciziilor de pe statuete, se crede că au fost întrebuinţate în practici magice în decursul cărora figurinele din lut erau aruncate în foc. După ce lutul e ars și se solidifică, acesta poate supravieţui mii de ani. Un alt punct de ancorare în lucrarea lor a fost o plimbare în oraș condusă de Tur de Arhitectură, unde s-a discutat despre istoria otomană a orașului și urmele inevitabile ale acesteia care au ieșit la suprafaţă în vreme ce alte așezăminte și vestigii din acea epocă au ars. În ambele povești distincte, focul joacă un rol central la intersecţia dintre acele acte care distrug și cele care creează viaţă.

Peles Empire abordează istoria ca pe un material maleabil printr-un proces de abstractizare și copiere ce extrage imagini din contextul lor original, aceasta fiind o trăsătură specifică practicii lor. Artiștii au creat un nou montaj fotografic, amestecând fotografii ale statuetelor găsite și pe cele ale materialelor artistice din atelierul lor cu imagini din Sala Maură și Salonul Turcesc ale Castelul Peleș, amenajate în stil oriental. La modă în multe ţări europene de la acea vreme, astfel de săli interioare au fost „importate” sau, mai degrabă „copiate” pentru primul rege al României, Carol I, reprezentând un contrapunct pentru urmele otomane originale ce fuseseră șterse în Timișoara cu o sută de ani înainte. Printate color pe hârtie A3, imaginile sunt asamblate construind astfel o întinsă lucrare pe podeaua unuia dintre flancurile cu arcadă ale Bastionului Theresia, cea mai mare porţiune din cel mai amplu sistem de fortificaţii construit de către Habsburgi care a supravieţuit. Același spaţiu recent folosit pentru clubul Jazzissimo, se transformă într-un sit arheologic vast și într-un palimpsest cultural. 

În 2005, Peles Empire a început colaborările prin deschiderea unui bar ilegal în Frankfurt, în cartierul roșu al orașului. Realizat din cópii color format A3, tapetul spaţiului reproduce, aproape la scară, o încăpere din Castelul Peleș, situat la poalele Carpaţilor românești. Peleșul este un castel istoric de secol XIX, fiecare sală a acestuia fiind o copie a unui stil arhitectural diferit. Faptul că aceste încăperi au fost construite de meșteșugari locali cu o modestă cunoaștere a stilului sau a tehnicilor a generat o formă specifică de interpretare eronată, reprezentând un simulacru preindustrial ce pare să anticipeze postmodernismul cu aproape o sută douăzeci de ani înainte de apariţia acestuia. Același proces de copiere sau de interpretare care a născut Castelul Peleș se transpune în abordarea artistică a propriului atelier. Ceea ce, pentru o expoziţie, e realizat în trei dimensiuni devine sursa materialelor bidimensionale pentru următoarea etapă de producţie. Peles Empire explorează posibilităţile creării iluziei prin lucrări noi care folosesc Jesmonite, covoare, frânghii și imprimare UV. Transferul materialelor de la 3D la 2D este, simultan, conţinutul și materialul lucrării. Covoarele imprimate cu scene din atelier – cu un efect trompe-l’œil al amplasării întrerupte în plină desfășurare – sunt lucrări în care produsul secundar al unei etape de producţie ajunge să fie întreg conţinutul unei alte lucrări. Procesul devine, temporar, lucrarea. Copierea propriu-zisă este mai importantă decât copia în sine. (Oliver Osborne) Expoziţii (selecţie):THE SKY OPENS TWICE, Künstlerhaus Graz (2019),  NOW, Scottish National Gallery of Modern Art, Edinburgh (2019); CLEOPATRE, Suprainfinit, Bukarest (2019), GRID/2 Swiss Institute,New York (2018), REMNANT, Kasseler Kunstverein (2017), Skulptur Projekte Münster, Münster (2017); GRID PRODUCTION- Made in Germany 3 Kunstverein Hannover (2017), MUTANT SALTS, Basel (2015), EVER BUILD GAK Bremen (2014)