Pauline Boudry & Renate Lorenz

HE EAR R

Lucrările lui Pauline Boudry și Renate Lorenz conţin adesea scenarii filmate atent regizate, în care trecutul este recreat pentru o utilizare ulterioară, iar noi dorinţe prind formă. Din sclipici, perdele, modele de camuflaj și peruci impresionante, o formă de opacitate jucăușă își face simţită prezenţa între personaje a căror clasificare este în mod deliberat dificilă, sfidând normalitatea, legea și economia. Sunt bărbaţi sau femei? Tineri sau bătrâni? Precum filozoful și scriitorul Paul B. Preciado, personajele ne comunică ceva despre o schimbare fundamentală în biopolitica și în natura și economia nu doar a genului și a sexualităţii, ci și a dorinţei în sine despre forma viitorului.

Neobișnuitele sculpturi prezentate în Timișoara sunt obiecte hibride care par a fi atât neînsufleţite, cât și animate, funcţionale și totuși sculpturale. HE EAR R constă într-o scenă circulară rotativă, deasupra căreia sunt instalate cinci microfoane. Două reflectoare puternice sunt centrate pe microfoane, transformându-le mai degrabă pe acestea în protagoniștii unui viitor performance decât pe un potenţial performer uman. Metode artistico-politice, cum ar fi opacitatea – conceptul opus celui de a-l face pe Celălalt transparent – determină modalitatea duoului de a crea instalaţii. Ele jonglează cu (de)conexiunile dintre obiect și semnificaţie și cu modul convenţional de încadrare în norme de gen a materialului. ML

 

Pauline Boudry (n. 1972, Lausanne) și Renate Lorenz (n. 1963, Berlin) lucrează împreună la Berlin din 2007. Ele construiesc instalaţii care coregrafiază tensiunea dintre vizibilitate și opacitate. Filmele lor surprind performance-uri în faţa camerei, pornind de regulă de la un cântec, de la o imagine, de la un film sau de la o partitură din trecutul recent. Ele tulbură firele narative istorice normative și convenţiile spectatoricești, pe măsură ce personalităţile istorice și acţiunile de-a lungul timpului sunt regizate, stratificate și re-imaginate. Performerii lor sunt coregrafi, artiști și muzicieni cu care dezvoltă perpetuu o lungă conversaţie despre condiţiile performance-ului, istoria violentă a vizibilităţii, patologizarea corpurilor, dar și despre camaraderie, farmec și rezistenţă.