Lawrence Abu Hamdan

Walled/Unwalled [Cu zid fără-de-zid]

Un bărbat cântă lent și ritmic la tobe într-un studio de înregistrări. Un alt bărbat trece pe lângă studio, traversează spre un al doilea, apoi se oprește într-un al treilea. Video-ul lui Lawrence Abu Hamdan este filmat cu o cameră fixă în afara studiourilor, permiţând spectatorului să privească prin pereţii de sticlă ai acestora. Cel de-al doilea bărbat, artistul, începe să relateze o serie de povești despre cum zidurile nu sunt neapărat mecanisme de blocare, ci permeabile. Într-un proces judiciar recent din SUA, o cameră militară cu termoviziune furnizează dovezi ce nu pot fi detectate din exterior – faptul că suspectul cultivă marijuana în interiorul casei, folosind lămpi care generează multă căldură. În alt proces, muonii – particule elementare penetrante asemănătoare electronilor – sunt descriși ca permiţând în egală măsură „vederea” atât  prin zidurile piramidelor, cât și prin pereţilor containerelor de transport. Astăzi, deși există șaizeci și trei de „ziduri” despărţitoare între ţări, acestea sunt „totalmente-zid și fără-de-zid”, după cum afirmă artistul în Walled/Unwalled [Cu zid fără-de-zid].

Faptul că undele sonore pot traversa graniţele e binecunoscut. În timpul Războiului Rece, Radio Europa Liberă a arătat că nici cortina de fier nu era izolată fonic. În blocul sovietic, în anii ‘50, cea mai avansată arhitectură acustică pentru răspândirea propagandei radiofonice a fost dezvoltată în Berlinul de Est, la Funkhaus Berlin, unde e înregistrat video-ul. În același timp, RDG-ul a inventat un nou tip de arhitectură penitenciară în care zidurile închisorilor erau „transformate în arme” împotriva deţinuţilor prin sunet, exportând modelul nu doar în Blocul Estic, ci și în alte ţări precum Egipt, Angola și Siria. Una dintre poveștile din Walled/Unwalled vine dintr-un astfel de „Mercedes-Benz al închisorilor” din Saidnaya, în afara Damascului – un centru al torturii oribile și al execuţiilor în masă înfăptuite de regimul Assad. Folosindu-și experienţa în muzică DIY, Abu Hamdan a desfășurat acolo una dintre investigaţiile sale audio, explorând intersecţia dintre sunet și politică.

 

Lawrence Abu Hamdan (n. 1985, Amman) trăiește în prezent în Beirut. Recent, în 2018, i-a fost acordat Premiul de Artă Abraaj Group și i-a fost comisionată lucrarea Walled Unwalled (2018). Pentru Rubber Coated Steel (2016), o altă lucrare a lui Abu Hamdan, a primit premiul Frieze Tate Fund Acquisition în cadrul Târgului de Artă Frieze din 2017, precum și Premiul Tiger pentru scurtmetraje la IFFR [Festivalul Internaţional de Film din Rotterdam], în 2017. Expoziţia sa, Earshot, a primit premiul Nam June Paik în cadrul Portikus Frankfurt (2016). Expoziţiile solo ale artistului includ Hammer Projects: Lawrence Abu Hamdan, Muzeul Hammer, Los Angeles (2018); Contra-Diction: Speech Against Itself (artă performativă), Centrul Pompidou, Paris (2018); Earshot, Portikus, Frankfurt (2016); تقيه (taqiyya), Kunsthalle Sankt Gallen (2015); Tape Echo, Beirut în Cairo și Muzeul Van Abbemuseum, Eindhoven (2013); The Freedom Of Speech Itself, The Showroom, Londra, precum și The Whole Truth, Casco, Utrecht (2012). În plus, lucrările sale au fost expuse și performate în cadrul documenta 14, Conservatorul din Atena, a celei de-a 13-a Bienale din Sharjah și la Contour Biennale 8, Centrul de Artă NONA, Mechelen, în 2017; Bienala de la Gwangju, cea de-a 9-a Bienală de la Liverpool, și în cadrul expoziţiei premiului Nam June Paik, Muzeul Folkwang Essen, în 2016; Bienala de la Shanghai în 2014; Galeria Whitechapel, Londra, MACBA Barcelona, Tate Modern Londra, M HKA Anvers, Centrul de Artă Beirut și Bienala de la Taipei, în 2012. Texte semnate de Lawrence Abu Hamdan pot fi găsite în Texte zur Kunst (2017), Forensis: The Architecture of Public Truth (Sternberg Press, 2014), Manifesta Journal și Cabinet Magazine.