Anca Benera & Arnold Estefan

Principiul echităţii [The Equitable Principle]

Anca Benera și Arnold Estefan au pus în scenă o retrocedare performativă care reiese din abordarea legală a stabilirii graniţelor maritime și a intereselor economice care stau la baza disputei pentru Insula Șerpilor. Situată în Marea Neagră, insula a trecut printr-o istorie complexă de reposedări între Imperiul Otoman, România, Uniunea Sovietică și, la urmă, Ucraina. După căderea Uniunii Sovietice, Insula Șerpilor a devenit subiectul unei dispute teritoriale majore care a dus la un blocaj politic între România și Ucraina. În 2009, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) de la Haga a eliminat varianta unei noi graniţe maritime la Marea Neagră, stabilind o linie provizorie echidistantă trasată între cele două state. Principiul unui stâlp de delimitare în ape teritoriale implică trasarea unei linii care se extinde la jumătatea distanţei dintre linia de coastă a două ţări adiacente sau opuse una faţă de cealaltă. CIJ nu a luat în considerare Insula Șerpilor ca reper în delimitarea graniţei maritime, în ciuda argumentelor Ucrainei care susţine că teritoriul a fost o insulă de sine stătătoare, făcând parte din configuraţia de coastă. Prin urmare, România a primit aproximativ 80% din teritoriul disputat și drepturile pentru gazele naturale și rezervele de petrol ale acestuia. Împotriva legii antice romane, Nemo dat quod non habet (adică „nimeni nu poate da ce nu are”) drepturile pentru resursele de energie au fost vândute către companii multinaţionale cu mult timp înainte de decizia curţii.

În iarna lui 2012, Benera și Estefan au tăiat un bloc de zăpadă de 0.509 metri pătraţi din zona acoperită de gheaţă a Mării Negre. Mărimea reprezintă echivalentul unităţilor de suprafaţă pe care fiecare român le-ar fi primit dacă teritoriul ar fost divizat pe cap de locuitor. De asemenea, plănuiesc să aducă 0.892 metri pătraţi de sol din Insula Șerpilor la București, echivalentul unităţilor de suprafaţă pe care fiecare cetăţean român le-ar fi primit dacă zona de pământ ar fi fost divizată pe cap de locuitor. Artiștii pun explicit sub semnul întrebării miza pentru cetăţeanul obișnuit aflat într-o dispută cu implicaţii geopolitice și economice majore. 

Anca Benera (n. 1977, Constanţa) și Arnold Estefan (n. 1978, Târgu Secuiesc) colaborează din anul 2011. Lucrările lor constând în instalaţii, imagini video și performance folosesc metodologii bazate pe cercetare în scopul dezvăluirii tiparelor invizibile ascunse în spatele anumitor naraţiuni istorice, sociale sau geopolitice. În 2018, cei doi au fost nominalizaţi pentru Mac International Art Prize din Belfast. Benera și Estefan au participat la numeroase expoziţii și bienale internaţionale precum cea de-a 13-a Bienală de la Istanbul, La Triennale, Palais de Tokyo, Paris (2012) și The School of Kyiv (2015). Expoziţii recente (selecţie): Persona, MUCEM, Marsilia (2019); Liquid Horizons, tranzit.sk, Bratislava (2019); What Ties Us Together, LaBF15, Lyon (2019); Silent Narratives, MOCA, Yinchuan (2019); Suoja / Shelter Festival, Helsinki (2019); The Last Particles, 40mcube, Rennes (2019, solo); Manufacturing Nature / Naturalizing The Synthetic, FRAC des Pays de la Loire, Nantes (2018); The Trouble with Value, Onomatopee, Eindhoven (2018); Global Control and Censorship, ZKM Karlsruhe (20152018); Natural Histories: Traces of the Political, mumok, Viena (2017); Dreams & Dramas: Law as Literature, NGBK, Berlin (2017); Remastered: The Art of Appropriation, Kunsthalle Krems (2017); Sights and Sounds: Global Film and Video, Muzeul Evreiesc, New York (2016).