Panouri de afișaj, Administraţia Domeniului Public (ADP)

La sfârșit, nu vor mai fi români, maghiari, sârbi, germani, romani, bulgari, ucrainieni, slovaci, evrei, turci sau orice alte naţionalităţi, ci doar unitatea vieţii. Această afirmaţie utopică a lui Vilmos Koter instigă la păreri contradictorii pe întreg spectrul politic. Sub forma unui afiș conceput de către artist, acest mesaj intrigant este distribuit în diferite locaţii din oraș, în spaţii dedicate anunţurilor grafice și aflate sub conducerea autorităţilor publice locale. Lucrarea este o recontextualizare a unui proiect anterior al artistului, At the end… [La sfârșit…], unde mesajul simplu At the end of the day we all go to sleep [La sfârșitul zilei, cu toţii adormim] a fost tradus și prezentat în spaţii publice într-o limbă diferită decât cea a majorităţii. Un adevăr valabil pentru toţi a devenit accesibil și inteligibil doar pentru câţiva.

Reflectând în continuare la mecanismele limbajului din Timișoara, oraș multicultural și multietnic, Koter a tradus mesajul său despre unitatea vieţii în zece limbi vorbite de-a lungul istoriei în regiunea Banatului. Pentru fiecare variantă de afiș, artistul a amestecat toate cele zece limbi într-un mod unitar, generând o afirmaţie multilingvă. Procesul de compoziţie se bazează pe un schimb egal de cuvinte din limbile aflate în uz. În fiecare afiș, jumătate de text este enunţat într-o singură limbă specifică, iar restul propoziţiei este completat cu celelalte nouă rămase. Rezultatul final al seriei de afișe este un echilibru între majoritate și minoritate. Fiecare limbă este dominantă într-un caz în timp ce împrumută același număr de cuvinte pe care le dă celorlalte. Numerele afișelor corespund cu ordinea în care fiecare grup etnic apare în afirmaţie. Iarăși, conţinutul este adevărat pentru toţi, dar rămâne de neatins pentru mulţi, producând o stare de nemulţumire. Potrivit artistului: „textul a pornit de la frica de a pierde identitatea politică și naţională care este considerată a fi conectată și determinată de limbaj. Această frică de un viitor în care nu vor mai fi naţiuni, ci doar omenire, apare în multe texte care propagă naţionalism, sau credinţe conservatoare despre structura societăţilor bazate pe afilieri teritoriale și etnice.” AR