Alma Heikkilä

granule de polen, spori fungici, bacterii, miceliu, chisturi, filamente de alge și spori, licheni, insecte și segmentele lor, ţesuturi animale și vegetale și alte câteva microorganisme

Aruncând o privire mai atentă la relaţia dintre oameni și materie, lucrările Almei Heikkilä se concentrează pe condiţiile de vizibilitate pentru uman și nonuman. Această lucrare este alcătuită dintr-o pictură verticală la scară mare instalată în mijlocul camerei. Pictura parţial translucidă este înconjurată de mici obiecte din lut și ghips; câteva dintre ele seamănă cu o reţea de ciuperci în creștere, pe când altele amintesc vag de părţi ale corpului uman. Sunt prezente și câteva obiecte ready-made, precum cartea Philosophy of Microbiology de Maureen O’Malley. Dimensiunile generoase ale picturii oranj invită privitorul să alunece prin câmpurile abstracte ale stărilor materiale pe care le portretizează, de la luminiscenţă vaporoasă la atmosferele razelor de lumină izbitoare. În miezul lucrării se află noţiunea că nu există o graniţă clară între „indivizi”, că nu putem trăi independent de alţii, că nu există nici un vid pe planetă.

Refuzând privilegierea existenţei umane faţă de existenţa non-umană, ea a explorat, într-o serie de picturi, microflora: poate fi găsită în și pe toate organismele multicelulare studiate până acum, de la plante la animale, formând „comunităţi microbiene”. Vizibile doar la microscop, se știe că sunt cruciale pentru homeostazia imunologică, hormonală și metabolică a gazdei lor. Microflora umană include bacterii, fungi, archaea și viruși – toate plantele și animalele, de la simple forme de viaţă până la oameni, trăiesc în strânsă legătură cu organisme microbiene. Inspirându-se din cartea lui Timothy Morton, Hyperobjects: Philosophy and Ecology after the End of the World, opera lui Heikkilä abordează complicitatea oamenilor cu materialele înconjurătoare care se întrepătrund cu agenţi umani și nonumani aflaţi în discuţie. Într-o eră a mass-mediei, evenimente non-vizuale precum schimbarea climatică rămân slab reprezentate, de aici și disputa pentru uneltele vizibilităţii și condiţiile necesare pentru recunoaștere.

Alma Heikkilä (n. 1984, Pälkäne) trăiește și lucrează în Helsinki. Lucrările picturale, sculpturale și spaţiale ale lui Heikkilä dau formă aspectelor agenţiale îmbinate ale oamenilor, non-umanilor și infrastructurilor afectate de diversele dimensiuni ale crizei ecologice globale. A absolvit masteratul la Academia Finlandeză de Arte Frumoase în 2009. Lucrările ei au fost prezentate recent la Tensta konsthall, Bienala de la Gwanju din 2016, Muzeul de Artă Contemporană din Estonia (EKKM), cea de-a 14-a Trienală de Pictură de la Vilnius, Muzeul de Artă Norrköping, Muzeul EMMA și Galeria AMA. Heikkilä este cofondatoarea asociaţiei Mustarinda, al cărei scop este promovarea reconstruirii ecologiei societăţii, diversităţii culturii și naturii și a legăturii dintre artă și știinţă.